[Nettime-ro] Liviu Antonesei: ultimul editorial in TIMPUL

[Bogdansuceava@aol.com]

 Despre oameni si institutii. O despartire si o explicatie

 de Liviu Antonesei


 Am fondat aceasta revista, ca lunar cultural, aproximativ cu aceeasi 
structura, in luna august 1993, la solicitarea d-lui Viorel Catarama, patronul 
firmelor 'Elvila International' si 'Viitorul Romanesc', care cumparase titlul de la 
detinatorii sai anteriori si care a finantat generos revista pina in primavara 
anului 1999, cind declinul economic al firmelor D-Sale l-a impiedicat sa 
continuie aceasta nobila opera de filantropie culturala. Citeva luni a trebuit sa 
stopez proiectul, din lipsa de fonduri, apoi, cu finantari intimplatoare, l-am 
reluat.  Fundatia Soros, un an, Consiliul Judetean, alt an, ori buzunarele 
proprii ale redactorilor au reusit sa asigure continuitatea. In 2000, am fondat  
Fundatia culturala
Timpul, prin care speram ca lucrurile sa mearga mai bine. In 2001, am 
solicitat, pentru anul urmator, o finantare din partea Consiliului Local, procedind 
de altfel, ca si celelalte publicatii culturale din Iasi, insa, la instigarea 
primarului, cererea noastra a fost respinsa, in vreme ce solicitarile 
celorlalte reviste au fost acceptate. In 2002, poate in urma scandalului din anul 
precedent, poate pentru ca am facut ceea ce n-as fi dorit sa fac, vreau sa spun 
pentru ca am dat la pace cu primarul, avind o prima discutie dupa un cincinal in 
care ne evitasem reciproc, fie pentru ca D-Sa este o personalitate mai 
accentuata, deci si mai capricioasa, Consiliul Local, a acordat o subventie de 120 de 
milioane de lei, pentru anul in curs. Trebuie sa precizez ca respectiva suma 
nu acopera in intregime nici macar cheltuielile pentru hirtie si tipar. De 
altfel, din 1999 incoace, la revista nu se poate vorbi de salarii, nici macar de 
drepturi de autor pentru colaboratori, oricit de prestigiosi ar fi acestia. 
Cum se face tehnoredactarea? Cum se acopera sumele necesare 
transportului-difuzarii ori legaturile telefonice si racordul la internet? Pai, prin mila privata, 
prin bunavointa unor persoane ori institutii, dar nu intru in detalii, pentru 
ca nu vreau sa depun o marturie despre umilinta, cesetorie ori martiraj. 

 Ei, bine, in iunie anul acesta, am preluat conducerea cotidianului Lumea 
Ieseanului in care, ca orice redactor sef care-si respecta statutul, imi exprim 
liber opiniile despre mersul lucrurilor "la romani". Si, tot de atunci, au 
inceput si presiunile - de la primar la nu stiu care membru obscur al Consiliului 
Local, tot primesc semnale ca pozitiile mele publice pun in pericol finantarea 
- si asa precara - a acestei reviste la care m-am invatat sa tin enorm, poate 
tocmai pentru ca a fost atit de greu de mentinut in viata in ultimul 
cincinal. Mi s-a spus asta si aluziv si direct, si  "face to face" si la telefon, am 
auzit si declaratii facute in fata jurnalistilor, mi s-a sugerat ca "e ordin de 
sus", fara a afla si de cit de sus. Cei care ma cunosc cit de cit, stiu ca nu 
sint omul care sa-mi schimb opiniile ori atitudinile, mai ales daca se 
incearca presiuni si santaje asupra mea. Mai stiu canu mi se poate cumpara nici 
tacerea, basca si la un pret atit de ridicol! Pina la urma, cuiva caruia nu i-a 
fost frica, de la un moment incolo, de Ceausescu insusi n-o sa-i fie nici de 
epigonii nereusiti ai acestuia! 

Mi-am pus, firesc, intrebarea subtilizata de Lenin de la Cernisevski: "Ce-i 
de facut?". La inceput, am crezut ca e nobil sa mor cu revista de git si sa am 
astfel un nou prilej sa injur niste ignari. Insa revista a devenit, intre 
timp, una din cele mai bune publicatii culturale din tara, o institutie ascultata 
si respectata. Or, o institutie mi se pare mai importanta decit orice persoana
care vremelnic o reprezinta, inclusiv decit persoana mea, care am proiectat-o 
in urma cu mai mult unsprezece ani si m-am straduit sa nu dispara. Nu e nici 
o placere sa-ti ucizi copiii! Am incercat, 
impreuna cu redactorul sef, sa gasesc surse alternative de finantare, in 
mediile de afaceri locale s.a.m.d., dar n-o sa va plictisesc cu odiseea noastra, 
desfasurata uneori dincolo de marginile absurdului si ramasa, desigur, fara 
vreun rezultat palpabil decit poate, cindva, in pagini de literatura!

Prin urmare, nu-mi raminea decit o solutie -  sa eliberez institutia aceasta 
la care tin enorm de prezenta mea daunatoare si sa sper ca buimacii nostri 
edili si politruci vor intelege asa cum se cuvine semnificatia gestului si nu vor 
mai persecuta o institutie culturala care face cinste orasului, care este 
citita si citata pretutindeni unde ajunge, in tara si strainatate, cu interes, 
respect si admiratie. Pe 15 septembrie a.c., am semnat cererea de retragere de 
la directia revistei 'Timpul' si din presedintia "Fundatiei culturale Timpul" 
si sper ca acest gest sa ajute la ceva! N-as vrea sa-mi para rau ca n-am ales 
ca mor cu ele in brate! 

 Este ultimul numar pe care numele meu apare pe frontispiciul acestei 
publicatii, pe care va doresc sa o puteti citi in continuare. Ceea ce, de altfel, imi 
doresc si mie, pentru ca tinara echipa care ramine aici va face o treaba cel 
putin la fel de buna. Daca nu si mai buna, avind mai multa energie decit mine 
si un elan superior elanului pe care-l mai pot eu avea dupa atitia ani de 
facut reviste. Le urez succes! Caci succesul lor ar dovedi ca disparitia dintr-o 
functie sau alta a unor persoane nu  trebuie sa insemne si disparitia 
institutiei. 

 N-as vrea, totusi, sa inchei fara a semnala progresele uriesesti 
inregistrate de democratia romaneasca in ultimele doua decenii. In mai 1983, eram 
eliberat din functie, de catre editor, de la conducerea "Opiniei studentesti", in 
urma unei anchete cu care m-a onorat "Securitatea". "Dupa douazeci de ani", vorba 
admirabilului Dumas, sint eu insumi editor si ma eliberez de unul singur din 
aceste functii, fara sa ma mai anchetat nimeni! Cel putin fara sa stiu.
_______________________________________________
Nettime-ro mailing list
Nettime-ro@nettime.org
http://amsterdam.nettime.org/cgi-bin/mailman/listinfo/nettime-ro
-->
arhiva: http://amsterdam.nettime.org/