Dan LUNGU on Mon, 24 Sep 2001 08:31:44 +0200 (CEST)


[Date Prev] [Date Next] [Thread Prev] [Thread Next] [Date Index] [Thread Index]

[Nettime-ro] multumiri




 Multumesc Magdei Carneci, lui Dan Perjovschi si lui Matei Bejenaru 
pentru solidaritatea exprimata fata de scriitorii protestatari de la 
Iasi.
 dan lungu
> 












> 
> MULTA ATENTIE LA CAZUL IESEAN! 
> 
> 
> 
> Sincer să fiu, evoluția polemicii declanșată cu ocazia Declarației 
> celor 32 (la care, pe parcurs, s-au mai adăugat și alte semnături) 
îmi 
> lasă, ca și altora, un gust amar. Avalanșa amănuntelor 
nesemnificative, 
> practica sofismelor (excelent evidențiată de O. Nimigean), 
> dezinformarea sitematică, intervențiile viscerale, atribuirea 
falselor 
> intenții ș.a.m.d. nu fac decît să creeze un context cacofonic, în 
care 
> vocea reală a protestatarilor abia se mai aude. Mereu sînt nevoiți să 
> explice că nu au spus ceea ce se pretinde că au spus, că revendică 
> altceva și nu decapitarea lui Cassian Maria Spiridon, că fondul 
> chestiunii este altul, că nu–i interesează și nu reprezintă o 
motivație 
> personală faptul că soția lui Nichita Danilov a fost sau nu a fost 
> angajată la “Convorbiri literare”, că… încît, pînă la urmă, se simt 
> măcinați de un război care nu mai este al lor. Șuvoiul tulbure al 
> discursurilor delirante așază un strat gros de mîl peste veritabilele 
> implicații ale Declarației. Lehamitea “oamenilor de bun simț” este, 
se 
> pare, arma secretă a mediocrității. Singura certitudine care rămîne 
în 
> acest context este că Declarația a pus degetul pe o rană adîncă, o 
rană 
> care nu este doar a vieții literare ieșene. Riscul este ca Declarația 
> să rămînă doar un semnal de alarmă, într-o cultură a semnalelor de 
> alarmă. De aceea consider că  polemica trebuie să revină la 
> coordonatele sale esențiale și că protestatarii, ca și observatorii 
> vieții culturale, trebuie să urmărească cu atenție soluțiile 
> administrative ale conducerii Uniunii Scriitorilor în cazul Iașiului, 
> căci ele dau seamă despre dorința și capacitatea de reformare a US, 
de 
> schimbare  mentalității centraliste, de atenuare a corupției literare 
> și de reașezare a valorilor.
> 	Una din implicațiile protestului ieșean, ce mi-a fost semnalată 
> de un prieten într-un mesaj prin e-mail, este resuscitarea discuției –
 
> aplicată, cu exemple – asupra corupției în literatură. Dacă în 
general 
> presa vorbește despre corupția funcționarilor publici sau a oamenilor 
> politici, insistînd prea puțin asupra corupției în cultur㠖 fie 
pentru 
> că domeniul e lipsit de interes pentru un procent însemnat al 
> populației, fie pentru că cei implicați în cultură au relații strînse 
> cu cei din pres㠖 momentul ieșean dă prilejul unei analize concrete, 
> ieșind din zona corupției fără corupți, după expresia dlui Nicolae 
> Manolescu.
> 	Încercînd să anticipeze soluțiile pe care conducerea Uniunii le 
> va propune protestatarilor, același prieten este de părere că ele 
> depind de modul în care dl Eugen Uricaru, președintele US, va tranșa 
> propriile dileme, iscate cu acest prilej. Interesant este că acest 
> prieten vede rezolvarea problemelor Uniunii în tranșarea problemelor 
> interioare ale președintelui ei, trădând perceptia unei instituții 
> personalizate și centralizate. Potrivit raționamentului său, este 
> evident că în grupul protestatarilor există cîteva nume de care nu se 
> poate face abstracție – Mihai Ursachi, Alexandru Călinescu, Emil 
> Brumaru, Nichita Danilov, Mariana Codruț etc. Sînt poeți și scriitori 
> importanți, nu doar de nivel local sau fără operă, cum încearcă să 
> acrediteze partea adversă. Pe de altă parte, în celălalt grup se află 
> mai ales persoane care l-au susținut pe dl Eugen Uricaru la recentele 
> alegeri pentru conducerea Uniunii. Este cunoscut faptul că, în primul 
> tur de scrutin, diferența dintre primii doi candidați a fost foarte 
> mică și că lucrurile ar fi stat cu totul altfel dacă ieșenii ar fi 
> votat  cu dl Nicolae Manolescu. La alegeri, din păcate, nu calitatea 
> personală a celui care dă votul contează, ci cantitatea de voturi 
> obținută. Dilema constă în faptul că dacă dl Uricaru ar da cîștig de 
> cauză celor ce l-au sprijinit în alegeri, nu ar face decît să 
confirme 
> acuzațiile și contestările rostite la tribuna recentei Conferințe a 
US 
> (aranjamente de culise, interese oculte, promovarea non-valorilor 
etc. –
>  pe scurt: încurajarea corupției), dacă însă ar recunoaște starea de 
> lucruri descrisă de protestatari, clientela sa ieșeană n-ar fi tocmai 
> bucuroasă și la viitoarele alegeri nu i-ar mai da votul. Poate chiar 
ar 
> da publicității și oarece dezvăluiri senzaționale despre modul cum s-
au 
> făcut alegerile la Iași și cum de s-a întîmplat ca, atît la 
conducerea 
> filialei, cît și în Consiliul Uniunii, să fie aleși aceiași foști 
> susținători fanatici ai lui Laurențiu Ulici, deveniți susținători 
> loiali ai d-lui Eugen Uricaru. In același timp, înființarea unei noi 
> filiale și a unei noi reviste nu-s lucrurile cele mai dorite de către 
> actualul președinte al U.S., căci prima consecință ar fi reducerea 
> reprezentării actualei filiale în Consiliul Uniunii și aducerea în 
> același Consiliu a unor oameni noi, care nu prezintă suficiente 
> garanții. Asta ar însemna înlocuirea unor scriitori slabi, dar 
loiali, 
> cu niște scriitori mai valoroși, dar imprevizibili. Însă cum 
hotărârile 
> din Consiliu se iau cu voturi la limită, persoanele imprevizibile 
sunt 
> cu certitudine inoportune.
> 	Deși cazul ieșean reprezintă un test important pentru dorința 
> și capacitatea de reformă a U.S., luările de poziție de până acum ale 
> conducerii Uniunii sunt timorate și confuze, dând dovadă de o 
> rigiditate care nu poate decât să împingă protestatarii către decizia 
> demisiei, acolo unde e cazul. Lipsa de flexibilitate și de înțelegere 
a 
> situației este de natură să transforme disidenții filialei în 
> disidenții uniunii. Partea tristă este că, se pare, conducerea 
uniunii 
> e prea puțin dispusa la reformă și că preferă chiar demisia 
> turbulenților, așa cum statul totalitar prefera să dea pașaport 
> disidenților pentru a nu le tulbura apele în interior. Incapacitatea 
de 
> gestionare a conflictelor interioare instituției, adică de reforma 
> reală, reformă însoțită adesea de sentimentul frustrant al pierderii 
> puterii discreționare, creează relativă panică, mai ales cînd în joc 
se 
> află numele unor scriitori importanți, care legitimează instituția. 
> Dacă hotărârile conducerii uniunii prin inflexibilitatea lor vor 
> conduce protestatarii către soluția radicală, riscul este ca în timp 
să 
> ne trezim în fața unei instituții delegitimate, plină de mediocri 
> plimbăreți prin străinătate, cu aere de mari scriitori. Precum și în 
> fața unor reviste numite literare, groase, pe hârtie de cea mai bună 
> calitate, însă ilizibile. Situația seamănă izbitor de bine cu cea 
> totalitară, numai că atunci în locul valorii estetice erau apreciate 
> obediența și mesajul politic, iar acum în locul valorii estetice sunt 
> încurajate peste măsură obediența și eficiența managerială. 
Scriitorul 
> de talent rămâne tot un perdant, marginalizat fiindcă nu-i politruc 
sau 
> contabil. Fără o reformă reală a Uniunii, vom fi condamnați să 
reiterăm 
> metehnele sistemului totalitar, uneori chiar sub o formă mai 
agresivă. 
> Multă atenție la cazul ieșean! Argumentul principal al partidei 
> clientelare este că actuala structură a asigurat un bun management, o 
> bună finanțare a activităților filialei și a revistei “Convorbiri 
> literare”. E adevărat, sunt voci care pun serios sub semnul îndoielii 
> capacitățile manageriale ale lui Cassian Maria Spiridon, fie și 
pentru 
> simplul fapt că editura "Timpul", proprietatea sa, e departe de un 
alt 
> exemplu ieșean, editura Polirom, unde spiritul managerial al lui 
Silviu 
> Lupescu a făcut minuni. De ce de managementul "Convorbirilor 
literare" 
> să nu se ocupe un Silviu Lupescu, care nu are aere de scriitor 
> neânțeles, care , prin faptul că nu e scriitor, nu e tentat să 
amestece 
> interesele particulare, gloria personală, cu interesele revistei? 
> Argumentul partidei protestatare, cel puțin la fel de valabil, este 
că 
> revista “Convorbiri literare” e una din cele mai slabe reviste din 
> țară, frizînd adesea penibilul. De unde rezultă o altă dilemă. Cum e 
> mai bine (sau , cum e mai rău?), să ai un management care asigură o 
> bună finanțare, dar scoate o revistă de veleitari, sau să optezi 
pentru 
> o revistă performantă, cu semnături prestigioase, dar lipsită de 
> mijloace financiare? Firește, soluția dezirabilă este să ai un bun 
> manager, care sa asigure stabilitate economică, și un bun redactor-
șef, 
> care să asigure standardul estetic. A aprecia un redactor-șef pentru 
> presupuse performanțe manageriale este la fel de absurd ca și a 
angaja 
> un contabil pentru că e un poet valoros. O revistă axată doar pe 
> stabilitatea economică e la fel inutilă ca și un bilanț contabil plin 
> de nuri poetici. Si la fel de periculoasă. 
> 	Este un fapt de bun simț că orice decizie trebuie luată în 
> folosul calității estetice. Talentul dlui Cassian Maria Spiridon și 
al 
> comilitonilor săi de a face bani e admirabil, dar nu folosește la 
> nimic, cîtă vreme acești bani se cheltuiesc pentru a edita o revistă 
de 
> proastă calitate, pentru a plăti salariile unor redactori diletanți, 
> pentru a încuraja veleitarismul și impostura, pentru a corupe viața 
> literară. Rațiunea de a fi a unei reviste culturale nu e de a face 
cît 
> mai mulți bani, ci de a face cît mai multă cultură de calitate.
> 	Dl Eugen Uricaru va trebui să riște, ca președinte al Uniunii 
> Scriitorilor, pentru a cîștiga ca scriitor și om de cultură. Riscul 
> constă în a lăsa deoparte interesele circumstanțiale și a opta pentru 
> principii. Pentru a ți-l asuma, e nevoie de mult curaj. Prietenul meu 
> crede în curajul dlui Eugen Uricaru și în dorința sa reală de a 
reforma 
> Uniunea Scriitorilor. Iată că ocazia primului pas al reformei a sosit.
> 	Atît prietenul meu, cît și alții ca el așteaptă cu interes și 
> emoție deciziile domniei sale. Să sperăm că nu-i va dezamăgi.
> 
> -- 
> NeoMail - Webmail that doesn't suck... as much.
> http://neomail.sourceforge.net
> 
> 
> _______________________________________________
> Nettime-ro mailing list
> Nettime-ro@nettime.org
> http://extra.waag.org/mailman/listinfo/nettime-ro
> -->
> arhiva: http://extra.waag.org/pipermail/nettime-ro
> 
> 

-- 
NeoMail - Webmail that doesn't suck... as much.
http://neomail.sourceforge.net


_______________________________________________
Nettime-ro mailing list
Nettime-ro@nettime.org
http://extra.waag.org/mailman/listinfo/nettime-ro
-->
arhiva: http://extra.waag.org/pipermail/nettime-ro